"Intrati pe site-ul nostru, www..."

"Intrati, intrati, poate aveti norocul sa vedeti vreun membru sfartecat, ceva. Din pacate nu avem decat 4 morti, dar sunt o gramada de raniti. Trebuie sa gasiti ceva ce va place, ceva ce va va incanta ochiul. Dar nu mai stati asa, intrati! Intrati pe site-ul nostru..."

The real Vanity Fair

Am fost la Cosmetics Beauty Hair 2010 (don't ask), organizat in incinta Romexpo. Totul era "perfect" acolo. Standurile promiteau ten perfect, unghii perfecte, solduri perfecte, coafura perfecta, silueta perfecta, gene perfecte. A!, si totul era "frumos": buze frumoase, par frumos, maini frumoase, picioare frumoase. Era o lume frumoasa si perfecta, in care am vazut cele mai multe blonde (nu blonde ca in bancuri, blonde-blonde, persoane cu parul blond) pe o suprafata definita (metru patrat, 10 metri patrati...)

De fapt, am fost la cea mai mare concentratie de vanitate pe care am intalnit-o pana acum! Si de lipsa totala de educatie, bun simt si civilizatie! Se imbranceau, scormoneau cu disperare, se certau. Momentul culminant al Vanity Fair-ului a fost tricoul unei don'soare, pe care scria, cu paiete sclipitoare, "i am the world".

Daca asta e o lume perfecta si frumoasa, eu nu vreau sa traiesc in ea!

Spre seara, in lumea mea imperfecta, Matei o intreaba pe C.: "Femeia Elastica se poate tine sa faca pipi?" si "Femeia Elastica face pipi elastic?"

Asa este, traiesc intr-o distopie, careia ii savurez fiecare clipa.

Campioni mondiali! Si?

Deschid televizorul (stiu, mare greseala). Marile televiziuni comerciale incep stirile din sport cu Giiiigiiii Becaaaaliiii, care l-a concediat, cu 10 minute inainte de finalului meciului de la Galati (btw, felicitari, Munti), pe antrenorul cu stagiu de pregatire la Bamboo, Edi Iordanescu.

Urmeaza duelul romanilor din Italia, castigat de Lobont in fata lui Chivu, care i-a reprosat ceva lui Benitez. Moamaaaa, Chivu i-a zis-o lu' Benitez! Asa i-a trebuit, daca s-a pus amaratul ala de tehnician cu "capitanul nostru". Way to go, Cristi, tata, azi - Benitez, maine - cine stie, poate o sa te iei in gura si cu Ferguson si ajungi mai tare ca Beckham, care si-a cam furat-o in vestiar de la scotian.

Spre final am aflat ca Nationala feminina de handbal a castigat Cupa Mondiala! MONDIALA!!! Pentru a doua oara consecutiv!

Acum intervine eterna dilema: publicul cere, sau inghite pe nemestecate ce i se da. Pentru ca acu', pe seara, m-am intalnit cu un amic, consumator de sport, care m-a intrebat: "Ai vazut, mah, ce e la Steaua?". "Dar tu ai vazut ca suntem campioni mondiali la handbal!". "Lasa asta, ce a facut Interul?"

BRAVO, fetelor! Eu, unul, sunt foarte mandru de voi!

NOTA: TVR, "televiziunea aia prafuita si plina de dinozauri", a inceput jurnalul de sport cu stirea despre elevele lui Radu Voina. Asta in conditiile in care exista voci care sustin, sus si tare, inutilitatea unui post national de televiziune si in conditiile in care, ei bine...DDTV. Enough said?

Acesti oameni evlaviosi si ideile lor minunate

M. este genul de om care, atunci cand se uita la cer, vede dincolo de stratosfera. Priveste in fata adancimile universului si incearca sa-i desluseasca tainele. Dar are o slabiciune, care il trage inapoi pe Pamant, mai puternica decat forta gravitationala: duhovnicul, care se ghideaza dupa legi stricte si de netrecut.

E revoltator sa vezi chiar langa tine cum biserica, institutie care, impotriva tuturor perceptelor morale pe care le predica, tolereaza hoti care se roaga sa nu fie prinsi si preoti care citesc acatiste pline de ura si razbunare, isi impune forta milenara asupra unui om care are de dat lumii atat de mult. E revoltator ca o institutie care acopera preoti pedofili, homosexuali, alcoolici, neaga si interzice dreptul unui om de a-si exercita talentul, doar pentru ca nu se incadreaza in standardelele de "salvare a sufletului" (desi, in conformitate cu legile Republicii Romania, nu face nimic ilegal).

Pana la urma e decizia lui M., iar eu i-o respect. Dar o fac pentru el, ca persoana, nu pentru institutia care il tine la nivelul marii, in timp ce adancimile universului au mai pierdut un explorator.

Asa, si?

Acum, pe bune, ce sa mai inteleaga astia mici?

Înfruntarea titanilor

Am vazut "Clash of the Titans" (exact, filmul cu tipul din Avatar, Sam Worthington il cheama). Doamne, ce harababura! Apar in povestea lui Perseu scorpioni, genii, kraken! (ce naiba o avea mitologia nordica cu Grecia antica, numai scenaristii o stiu), Pegas zbura in voie inainte sa-si piarda Meduza capul dupa Perseu. Ce mai, numai Yeti si Chupacabra n-au aparut in filmul lui Louis Leterrier.

Sustinut din spate si de trendul anti-american, ce-a fost la gura mea la adresa Hollywood-ul, care se joaca cu reperele culturii universale si le transforma in caricaturi usor digerabile de catre publicul de peste ocean, mamă-mamă!

Dar, oare Homer, Ovidiu, Hesiod nu ar fi avut aceeasi reactie daca ar fi citit Alexandru Mitru, sau N.A.Kun? Probabil ca nu, pentru ca si-ar fi dat seama ca eroii si intamplarile lor sunt intr-o perpetua miscare si transformare.

Iar peste zece, o suta, o mie de ani, de ce n-ar fi "Clash of the Titans" sursa de referinta pentru ispravile eroului grec Perseu?

42 ?!

M-a intrebat cineva, cu atata seriozitate incat am dat, mental, un pas in spate (bine, cred ca in realitate m-am dat si fizic un pas in spate): "Stii care este secretul vietii la 30 de ani?"

"Iubirea cucereste tot?", am banguit eu, strivit de forta intrebarii. "Nu, asta este secretul la 18 ani!", a venit riposta care a dus in derizoriu a doua mea varianta, cea cu "Viata trebuie traita", si ea vecina cu etapele adolescentine. "Secretul este atitudinea!".

Oh, da! Zece puncte pentru Gryffindor! Trebuie sa-mi scot palaria in fata raspunsului subtil, in acelasi timp brutal. Sinuos, in acelasi timp direct si la tinta.

Mi-a trebuit ceva sa imi revin dupa lovitura pe care nici nu am vazut-o venind, dar, in timp ce ceata knock out-ului se risipea, am inceput sa vad, exact ca agent Kujan in fata tablei din care Verbal ii insailase toata povestea despre Keyser Soze, in "Suspecti de serviciu", toate raspunsurile la intrebarea "Stii care este secretul vietii la 30 de ani?", pe care eu nu le bagasem de seama pana atunci.

Si mi-au trecut prin fata. "Secretul este...sa fii casatorita si sa ai un copil", "...sa ai o slujba bine platita si sa-ti vezi de hobby-urile tale", sau "...sa ai o slujba bine platita si sa paaaaaaaaarrrrtyyyyyyyy!". "...sa ajungi la acel spiritual enlightenment pe care il au calugarii budisti". "...sa stii trucul cu cercurile" (prietenii - dar, mai ales, unele dintre prietenele lor - stiu de ce). "...sa iti dai seama ca totul este vanitate" (chestiile astea absolute m-au dat pe spate intotdeauna...de ras). "...sa traieste repede, sa mori tanar si sa lasi in urma un cadavru frumos", "...sa iti dai seama, in fiecare dimineata, ca asta este prima zi din restul vietii tale". "...sa nu te omori cu munca", "...sa faci totul cu pasiune", "...sa crezi in tine", "...sa-ti dai seama ca poti sa mori si maine", "...sa nu lasi pe maine ce poti face azi". "Capul plecat, sabia nu-l taie", "Mai bine sa mori in picioare, decat sa traiesti in genunchi". "...sa...", "...sa...", "...sa..."!!!

The easy way

L-am invatat pe fiul meu nu atat despre sport, cat despre sportivitate. Nu atat despre cum sa sutezi in minge, sa lovesti pucul cu crosa, sau sa tai mingea cu racheta, cat despre a intinde mana adversarulul cazut la pamant, a recunoaste ca adversarul a fost mai bun - cand invinge pe merit, sau a felicita echipa adversa pentru efort - cand este invinsa.

La 5 ani ai lui, Matei a invins nenumarate echipe de hochei pe calculator (dar si pe gheata din AFI, desi inima noastra a ramas pe patinoarul mic din Liberty Center) , pana cand a dat de versiunea de NHL in care pierdea constant.

- Esti condus cu 5-0...
Matei: - EU am dat golurile!
- Pai...au 5 goluri in fata...
Matei: - Da, EU le-am dat.
- Cum asa?
Matei: - Le-am dat la poarta mea, pentru ca este mai usor decat in poarta lor...

Sunt sigur ca am gresit undeva. Sau sa dau vina pe televizor?