duminică, 27 iunie 2010

O lectie de fotbal

Soferul ma intreaba:
- De ce stai in ploaie?
- N-am stare, ii raspund.
- La ora asta? (e trecut de miezul noptii)
- E din cauza meciurilor..
- Si ce-o sa faci? Ca ploua toata saptamana si o sa fie si meciuri.
- ...
- Daca n-ai stare, du-te si alearga.
- Prin ploaie?
- ...decat sa stai aici...
- Alerg ziua.
- Noaptea e mai bine sa alergi.
- De ce?
- E aerul mai curat
- E acelasi aer.
- Nu e. E mai curat seara...Cat s-a terminat?
- A castigat Germania...(ma intrerupe, stie de Germania). Acu, seara, i-au batut argentinienii pe mexicani. Primu gol l-a dat Tevez, din ofsaid.
- Ce daca l-a dat din ofsaid? Fotbalu se joaca pe goluri. Cat a fost scoru?
- 3-1. Conteaza ca l-a dat din ofsaid!
- De ce?
- Pentru ca se juca altfel. Altfel pleci de la 0-0. Ai o sansa.
- Asta-i fotbalu...
- Asa poti sa spui si ca "Asta-i viata" si sa-l lasi pe arbitru sa faca ce vrea cu viata ta.
- Nu e asa.
- De ce?
- Pentru ca in viata poate sa fie ca in fotbal, dar in fotbal nu poate sa fie ca in viata.
- ?
- Pai, in viata, poti sa te duci la tusier si sa-i spui: "Sefu, hai sa ne intelegem, da-l in sange pe central, ca el le stie pe ale lui, noi le stim pe ale noastre. Lasa si mata de la tine ca noi, mexicanii, suntem un popor generos...". La fotbal nu-i asa. Ca sta toata lumea cu camera pe tine.
- Si la golu englezilor?
- E altceva, da' tot asa e. Ca tu vorbesti cu tusieru, tusieru vorbeste mai departe cu centralu, se rezolva ei intre ei...

marți, 22 iunie 2010

Despre cum mi-a petrecut ziua intr-o incapere plina de usi, dar fara iesire

Dl M isi renoveaza casa: a pus parchet nou, a varuit, a vopsit in culori pastelate si si-a comandat usi noi, de culoarea ciresului, cu manere de culoarea bronzului, ca sa se asorteze cu...ansamblul.

Suna telefonul: "Dl M? Sunteti fericitul si proaspatul posesor a cinci usi de culoarea ciresului, cu manare de culoarea bronzului". Dl M se bucura retinut, dar se vede ca, in sinea lui, poate gazdui o galerie de fotbal: "Oleee, ole, ole, oleeeee, am uuusi, am uuusi!"

Tocmeste oameni sa ii aduca usile acasa si sa le monteze. Cand, o data tipla data jos, stupoare! Trei usi de culoarea ciresului, cu manare de culoarea bronzului, care se incadrau perfect in ansamblu, si doua de culoarea ciresului, cu manare argintii, ca doua intruse la o petrecere a burlacilor.

Dl M comenteaza descumpanit: Dar...dar astea doua nu se potrivesc cu ansamblul...
Oamenii tocmiti incearca sa dreaga situatia: Haideti, ca nu e mare lucru, le puneti si dumneavoastra la camerele alea din spate si le montati fata in fata, sa fie de efect.
Dl M: Nu pot sa le pun fata in fata la camerele din spate.
Oamenii tocmiti: Pai, de ce?
Pentru ca nu se potrivesc cu ansamblul, le raspunde calm dl.M., iar isonul i-l tine d-na M. "pai sigur ca nu se potrivesc".

Da telefon la firma, sa anunte neconcordanta din ansamblu, firma isi cere scuze si promite ca, in doua zile, intrusele vor fi inlocuite.
Trec doua zile tensionate, mai trece inca una, moment in care dl M se hotaraste sa rezolve singur problema si facem o descindere la firma respectiva.

Scena 1
(intr-un birou al unui depozit de mobila, parchet, usi etc)
Dl Florica (un batranel pe jumatate chel si cu ochelari grosi de vedere, vorbeste la telefon): 7 acacia dreapta si 5 de cires stanga, la rampa!
Dl M: Buna ziua, am vorbit acum trei zile cu dvs, sa-mi inlocuiti doua manere argintii cu doua manere de culoarea bronzului.
Dl Florica: Aha! Dar nu va pot ajuta acum. Urcati la d-na Viorica, e la etajul doi, tot pe partea asta.

Scena 2
(urcam, acelasi tip de birou)
D-na Viorica (putin mai relaxata decat dl Florica): Da, spuneti.
Dl M: Am venit sa-mi schimbati doua manere argintii cu doua manere de culoarea bronzului.
D-na Viorica: Ptiiiii, m-ati prins intr-un moment, n-am timp nici sa mor. (Sunt sigur ca ansamblul domnului M merita o prima victima). Moment in care d-na Viorica incepe sa recite aceeasi poezie pe care am auzit-o si la parter: 5 stejar albit stanga si 4 cires dreapta, la rampa! In tot acest timp, pe langa noi se tot foiau muncitori care tot ridicau usi si le tot carau la lift, intr-o frenezie demna de Sarbatoarea usilor, montata pe ritmuri de "West Side Story", cu d-na VIorica, prim-solista, recitand in mijlocul scenei: 4 de cires, 4 de acacia si 3 de stejar albit, la rampa!
Dl M: Pai, cu manerele cum ramane?
D-na Viorica: Mergeti jos la dl Florica, sa va dea un baiat.
Dl M: N-am nevoie de un baiat, am doi, amandoi sunt insurati, la casele lor, am nevoie de manere.
D-na Viorica: Ii spuneti sa va dea un baiat ca sa va caute manere...

Scena 3
(din nou in biroul de la parter)
Dl Florica: 3 de cedru si 10 de acacia, peste drum, la magazin, ca asteapta un client! Dumneavoastra?
Dl M: Cu manerele, d-na Viorica m-a trimis inapoi la dvs.
Dl Florica: Dom'ne, m-ati prins intr-un moment prost, azi n-am timp nici sa mor (imi spun: in ritmul asta, oamenii astia prind suta fara probleme)
Dl M: Deja m-ati amanat trei zile...
Dl FLorica (smulge un baietandru din forfota de caratori de usi): Mergeti cu Ciprian la subsol, vin si eu acum si vedem ce putem face. Marius! 7 de stejar albit, la rampa, repede!

Scena 4
(ajungem cu Ciprian la subsol)
Dl M: Acum ce facem?
Ciprian: Il asteptam pe dl Florica.
Dl M: Mai dureaza?
Ciprian da din umeri
...
Apare dl Florica: 5 de cedru stanga, 5 de stejar dreapta, la rampa! Dumneavoastra? (de parca nu ne-a vazut in viata lui...)
Dl M: Cu manerele..
Il intreb: Aveti un frate geaman?
Dl Florica: Nu, nu, sunt singur la parinti, imi raspunde si striga in gura mare: 4 mahon stanga, 4 stejar alba stanga si 3 cires dreapta, la rampa! Revine: Manerele...Ciprian, cauta in depozit manere si adu-le domnului.
Ciprian: Pai...nu avem manere in depozit...
Dl Florica (exasperat): Demonteaza de la unele si pune-le pe ale domnului!

Scena 5
(ajungem in depozit, o hala imensa, plina de stive de usi: de cedru, de cires, de stejar albit etc. Macar aici e liniste...)
Dl M: Acum ce facem?
Ciprian: De care va trebuie?
Dl M: De culoarea bronzului.
Ciprian: Pe dreapta, sau pe stanga?
Dl M: Pe dreapta.
Ciprian: Nu cred ca avem. Nu am mai vazut manere de bronz pentru usa pe dreapta de doua luni
Dl M: Pai, eu am primit saptamana asta, dar am primit doar trei si imi trebuie cinci
Ciprian: Ma mir...
Dl M: Ca-mi trebuie cinci?
Ciprian: Nu, ca ati primit saptamana asta. Haideti sa cautam. Dumneavoastra (arata inspre mine) o luati pe acolo, dumneavoastra (arata spre dl M) o luati pe acolo, iar eu caut aici.

A urmat o scena ca in filmele americane din anii '80, cand doi detectivi zelosi cauta acul in carul cu fan al camerei de dovezi, inchisi pe dinafara de politistul care si-a terminat programul si a taiat-o acasa sa-si bea berea si sa se uite la meciul de baseball. Din cand in cand, dintr-un colt al halei se auzea cu ecou: AM GASIT! Scuzeee, e pe stanga. Sau: AHA! Stati, e tot argintiu, scuzeee. Va puteti doar inchipui cele doua momente de "evrika" si usurarea ca o zi lunga a luat sfarsit.

In drum spre iesire, ne-am intalnit din nou cu dl Florica: 4 de mahon, 5 de stejar, la rampaaaa! Dumneavoastra?

marți, 15 iunie 2010

"Fetele astea...ne-au furat mingea!"

Campionatul Mondial...pretextul clasic si perfect pentru colegele mele sa faca topul celor mai sexy fotbalisti.

Ma asteptam la clasicul "Cristiano Ronaldo e cel mai dragut", sau la "Fotbalistii sunt urati, in afara de cei de culoare. Uite, Henry mi se pare dragut". Nuuuu, campionatul asta, research-ul a trebuit sa fie complet: au intrat fetele mele pe site-ul FIFA si au luat TOTI jucatorii la mana (asta inseamna peste 700 de profiluri).

"Asta are barbia prea proeminenta" (de parca ar conta, daca poate sa trimita o "racheta" cu mai mult de 100 de kilometri la ora si sa faca sa explodeze un stadion de 20.000 de locuri), "astuia parca i-a murit stilistul si de atunci poarta doliu" (ca si cum asta il opreste sa dribleze jumatate din adversari si sa o plaseze la vinclu, fara sa fie stanjenit de niciun zeu al sportului) sau "asta are figura de copil nedezvoltat" (de parca asta i-a oprit pe ziaristi sa-l porecleasca Babyface Killer, iar pe adversarii lui trecuti de prima tinerete sa-l atace cate doi, cate trei).

In fine, dupa prima selectie au cazut in dizgratie 600 de jucatori (care, de altfel, au muncit un sezon preliminar lung si istovitor, pentru a ajunge ACOLO, la turneul final din Africa de Sud). In cazul ultimilor 100, au inceput certurile: ochii albastri vs. ochii verzi, seamana cu Banderas/nu seamana cu Banderas, zambet frumos/zambet urat (ca si cum, daca ar hohoti ca o hiena, dar marcheaza de doua ori pe meci, clubul nu-i mai prelungeste contractul de zeci de milioane de euro...)

Dupa multe ore de dezbatere, au redus lista la zece, din care nu lipseste, inevitabil, Henry, dar cred ca ele nu au vazut meciul de baraj cu Irlanda, cand "cocosul galic" Thierry a facut un gest mai mult decat reprobabil, demn de puslamalele cu care am batut mingea in spatele blocului.

Mai conteaza ca Irlanda a avut o campanie fantastica de calificare? Nu, nu, daca Henry e dragut, merita automat sa mearga la Cupa Mondiala, dar asta nu au decis-o fetele, ci chiar FIFA, care nu l-a sanctionat in vreun fel pe francez, dupa meciul cu irlandezii. A contat oare in ratiunea federatiei "Chez Blatter" ca Franta aduce mai multi bani si fani decat curajoasa echipa a frunzei de trifoi? Cu siguranta, nu. FIFA e un for care tine la spiritul fotbalului si vrea sa-l tina in viata cu orice pret (yeah, right!).

Fetele astea (cu sediul social la Zurich)...ne-au furat mingea...sper sa nu ne-o dea inapoi pictata cu inimioare si fluturasi.

sâmbătă, 12 iunie 2010

sâmbătă, 5 iunie 2010

"Eu il iubesc pe caine, cainele ma iubeste pe mine"

Cand era mai mic, Matei s-a speriat foarte tare de un caine si, de atunci, a ramas precaut in preajma patrupedelor.

Imi povestea mai demult cineva ca avea un amic terifiat de caini, in asa hal incat a trebuit sa recurga la terapie. Primul sfat pe care terapeutul i l-a dat a fost: "Cand vezi un caine iti repeti in gand: Eu iubesc cainele, iar cainele ma iubeste pe mine".

Ca sa destind atmosfera ori de cate ori suntem in preajma unui catel, i-am sugerat lui Matei sa recite: Eu iubesc cainele, iar cainele ma iubeste pe mine.

Zis si facut. Intalnim primul caine, intr-una din lungile noastre plimbari, iar Matei ia pozitia declamativa si turuie: Eu il iubesc pe caine, cainele ma iubeste pe mine.

Cainele l-a ignorat pe Matei, iar Matei a gasit reteta pentru intalnirile lui canine.

Pana intr-o zi cand, ajunsi in parc, am dat peste un pui de labrador, dornic de joaca si iubitor de tanci. Puiul mai-mai sa sara in bratele lui Matei, care a luat pozitia de drepti si si-a inceput repertoriul dat de circumstante: "Eu il iubesc pe caine, cainele ma iubeste pe mine".

Labradorul, nimic, parca poezia lui Matei a fost o invitatie la joaca, sarea in jurul lui ca un apucat, dadea din coada, latra vesel, moment in care Matei a rupt-o la fuga pe aleile parcului, cu puiul de labrador pe urmele lui, zbierand (Matei, nu cainele) din toti rarunchii: "I-e-e-e-u-u-u il iubeeeesc pe caaaaineeeee, caaaaiiiineeeeleeeee maaaa iubesteeeee pe mineeeeeee".

Va trebui sa ii spun cunostintei mele sa isi avertizeze amicul: metoda terapeutului nu se aplica in cazul puilor de labrador.

vineri, 4 iunie 2010

Billa vs. Trabant 1-1

Dupa ce supermarketul a castigat prima repriza, batranul Trabant a egalat in repriza secunda. Astept prelungirile...

miercuri, 2 iunie 2010

Anul 63

marți, 1 iunie 2010

Matei are o identitate secreta

...trage de timp, vrea apa, vrea la baie, il scarpina prin locurile unde soarele nu ajunge, i-a venit o idee, "lasa, sa nu-ti mai vina idei la ora asta", "dar nu ma pot abtine. UITE! mi-a mai venit una..." si tot asa, doar-doar evita intalnirea cu Mos Ene si asociatii.

Noua identitate secreta a lui Matei este K9, robotul extraterestru si neinfricat de pe Disney Channel. La fel ca Bruce Wayne sau Tony Stark, Matei isi ia foarte in serios identitatea secreta si ramane fidel principiilor ei: dreptate, curaj, salvarea planetei si eradicarea fortelor raului (bine, nu cred ca manifestul lui contine termenii "eradicare" sau "planeta").

Deunazi, Matei refuza categoric sa-si manance legumele, in ciuda argumentelor de bun simt ca "legumele te fac sa cresti mare si sanatos", sau a celor de categorie grea, "unii copii nu au...". K9, astaaaa, Matei nu s-a lasat induplecat si a aruncat pe masa atuul suprem: "Cainii roboti nu mananca legume!"

Vine momentul de maxim suspans, al intalnirii cu patul, perna si pilota. Dar Matei e de neclintit. Si-a ascutit toate simturile: e seara si raufacatorii acum ies din ascunzisuri, cineva trebuie sa asigure integritatea inocentilor.

C. il ia cu frumosul si pastreaza cartea santajului sentimental in maneca. Matei stie ca nu are nicio sansa in fata lui C., dar apeleaza la tertipurile clasice: "mi-e sete, mi-e foame etc", traduse in "Nu ma culc si BASTA!"

Rabdarea lui C. ajunge la statia finala: "Matei, culca-te, nu fi nesimtit!"

Matei: "Spune asa: K9, culca-te, nu fi nesimtit!"

C. s-a conformat, iar Matei/K9 a trecut intr-un sfert de ora in lumea viselor frumoase, cu trenuri, hocheisti si toooone de masinute miniaturale.

Intrebarea mea este: unde gasesc mancare pentru cainii roboti, extraterestri si neinfricati? Si mai am una: cat mai dureaza serialul?