Problema cu noi nu este saracia! Nu este o boala incurabila, cum este SIDA, nici o tara care se scalda intr-o mizerie propagandista, cum este Coreea de Nord, dar care are arma nucleara.

Problema fundamentala este ca nu ne punem intrebari!

Vor exista voci care vor spune ca viata este prea scurta sa-ti pui intrebari. Ca merita sa beneficiezi de cornul abundentei, lasat la intamplare de un zeu aparent neglijent.

Vor exista voci care te indeamna sa fii ingnorant, sa consumi muzica si drogurile unei generatii si sa te consumi in propriile instincte.

Cu ce am fi, astfel, mai diferiti decat gandacii care traverseaza podeaua bucatariei in cautarea unei bucati de branza scapate fara voie, intr-un gest instinctiv de a duce mancarea la gura.

Nu este asta o sfidare la adresa sutelor de mii de ani de evolutie?

Daca maimuta se hotara sa nu coboare din copac, in schimb sa stea la umbra corolamentului, in desfatul fructelor?

Daca omul timpuriu nu-si punea problema focului, a arcului sau a rotii?

Daca se lasa in voia accidentelor culinare, sau a accidentalelor delicii culinare?

Maimuta care a hotarat sa coboare din copac, care s-a ridicat in doua picioare pentru ca vedea mai bine, a lasat in urma popoare intregi, care bantuie in secolul nostru prin hiper-market-uri, care isi consuma semenii intr-o indolenta vecina cu "aceasta specie merita sa moara".

Celebrii si impersonal reflexivii "Oameni de Stiinta" au descoperit pe coastele Australiei o noua specie de meduze, infime ca marime, dar cu un venin suficient de puternic incat sa omoare un om intr-o clipita. Meduza ar putea omora pesti mari, dar, din cauza dimensiunilor, nu ar putea sa ii digere. Asa ca "Oamenii de Stiinta" au decis ca meduza este nejustificat de veninoasa pentru ceea ce reprezinta in propriul habitat.
Oare noua specie este o sedila strecurata de ecosistem, semn care schimba - semiotic vorbind - sensul unui cuvant? Este oare un avertisment ca pamantul exploatat, din care am tras fluvii de petrol, incepe sa raspunda abuzului la care este supus de oamenii care nu isi pun intrebari de genul "cat dau inapoi, in raport cu ce primesc?".

Nu cred in mesajele pseudo-ecologice care te indeamna sa inchizi apa la robinet cat timp te speli pe dinti. Consumatorii industriali inghit apa cat milioane de chiuvete pornite deodata.

Adevarata problema nu este ca oamenii nu inchid apa la dus, cat timp se sapunesc, ci ca nu isi pun intrebari.

Textul este plin de semne de interogare si, pana acum, va dati seama ca sunt un om care isi pune intrebari.

Cum ar fi fost lumea fara Newton, un alt "Pica para", lovit in cap de un fruct?

Sau fara Einstein, un corigent la fizica, cuprins brusc de elucubratiile lucrurilor relative?
Care este sansa mea? Sa gasesc raspunsurile in viata aceasta!

Probabil v-ati dat seama cat difera intrebarile mele, celor de la "Roata norocului”! Ati prins ironia?...

The world is changing, music is changing, drugs are changing

Tricodava era un reper ca si ceasul de la Universitate.

Cafea seara...

Hansel si Gretel nu-s doi copii pierduti in padure, nici infantii adoptivi ai fratilor Grimm. Nu-s personaje de postere educationale, sau modele de inteligenta infantila. Nu sunt IDEI, nu sunt PERSOANE. Nu-i poti lega de cineva pe care il stii. Cu ei nu poti sa cazi in capcana cotidianului, nu-s ca noi, ei NU EXISTA.

Hansel si Gretel sunt semne de carte - asta-i pentru cine foloseste maculatura, adeseori inutila, a marilor clasici. Din acest punct al discursului nu exista cale de intoarcere. N-ai cum s-o dai cotita, ca ai vrut sa spui altceva, ca ai fost inteles gresit de contemporani. Dar este un plus de moral in ceea ce ai vrut sa intreprinzi. Adica sa dai tare in valorile echivoce ale literaturii universale, sa darami temple si sa profanezi morminte de profeti.Esti pe drumul cel bun si cu sens unic in a-ti frange gatul.

Minunea anatomiei omenesti este ca poti da cu capul de cate ori vrei de pragul de sus - este educativ. Gatul, in schimb, ti-l frangi o singura data. Schimbi viata, schimbi masina, schimbi nevasta, stil de imbracat, mod de a-ti turti tigara intre aratator si degetul mare, inainte sa o aprinzi.

Schimbi felul de a conjuga verbele! De la "o sa" treci radical la "fac", sau te afunzi regretabil in "am facut".

Sincer, cu ce te poti lauda la timpul trecut?

Maine e o noua zi, prima din restul vietii. Iti dau realizarile un confort suficient incat sa te simti protejat si satisfacut ca un urs in hibernare, taind portii din vanatul demult digerat si depus pe tesuturile care iti asigura supravietuirea pana la primavara?

Si nu este vorba despre anotimpul renasterii pe care il viseaza milioane de chinezi, cu petale de cires poposind pe aleile parcurilor.

Raspunsul este categoric NU.

Nu te poti baza pe "atunci" si nu te poti baza pe "acum". Cu "atunci" am lamurit-o! E doar un label, nu are consistenta, nu mai exista si e, cu fiecare clipa care trece, anacronic. Iar "acum" e relativ ca un colt de cer care se umple cu nori. Nu-i poti impiedica sa-si schimbe forma in ursi de plus!

Ramane maine, incarcat la fel ca o baterie veche pe care o lasi pe calorifer, in speranta ca iti va schimba programul atunci cand te lasa balta acumulatorii de la telecomanda, familia, prietenii, colegii de birou, asistenta sociala, postasul nu-ti mai aduce corespondenta, tipul de la cablu nu mai raspunde, operatorul de telefonie este ocupat, iar presedintele tarii se ocupa de politica externa.

Maine arata bine ca un poster, asezat in locul gol de pe perete, suprasaturat de corespondente ale sub-culturilor contemporane.
Nu tigarile pe care le-am fumat pana acum o sa ma omoare. Scriu aceste randuri, ceea ce este dovada VIE ca nu mi-au cauzat decat preludiul unei morti iminente si statistic anuntate (in fine...) sau biologic demonstrate. Nicotina din punctul zero al vietii mele, adica maine - prima zi din restul vietii, imi va fi fatala.

Sunt absolut functional! Maine ma voi trezi, soarele va straluci, oamenii se vor bate pe locuri de parcare, iar facturile vor veni cu o precizie bugetar-chirurgicala.

Ploaia se formeaza in punctul zero de condensare, Soarele va deveni nova peste 50.000 de ani, Gloria Buzau nu va lua campionatul Romaniei, iar eu nu pot sa divortez ca sa ma insor cu o verisoara. Mai am: Revelionul vine intre 31 decembrie si 1 ianuarie, nu vor reveni la moda barbatii in colanti (aici ma hazardez, recunosc), Seinfeld nu o sa apara in Young and Restless, 1 Mai ramane sarbatoarea muncii.
Ce-ar fi daca Hansel si Gretel ar arunca firmiturile inaintea lor si nu le-ar lasa in urma, ca pe niste amintiri sacaitoare?
Atunci MAINE ar capata un sens mai sus de speranta! Ar fi mai mult decat asteptarile pe care le avem de la cei din jur!
Maine ar fi ca si cum ai vrea sa-ti cuceresti iubita inca o data, ca si cum ai face dragoste pentru prima oara, primul curcubeu, primul zambet al lui Matei!
Ar fi prima oara fara sa speri, doar sa te bucuri de ceea ce inseamna MAINE!